Întreprinderea virtuală
Imprimare Email

Creşterea competitivităţii întreprinderii implică aspecte organizaţionale şi resurse umane la orice nivel de responsabilitate. Este acordată o mare importanţă calităţii, pornindu-se de la proiectarea produsului, sistemul productiv, logistică, organizare şi sfârşind cu serviciile care însoţesc produsul, uneori o perioadă lungă din existenţa acestuia (servicii post-vânzare). Un efort general este orientat spre reorganizarea întregii întreprinderi, de la proiectare la procesele productive, de la managementul consumatorului la managementul producătorului. Această activitate de reorganizare, foarte complexă şi vastă datorită numărului mare de factori care influenţează procesele din cadrul întreprinderii, nu se poate face fără o abordare metodologică, susţinută de instrumente inovatoare. În cadrul acestei abordări, însăşi concepţia despre întreprindere şi rolul său suferă mutaţii importante.

Întreprinderea poate fi privită, din această perspectivă, ca un sistem foarte complex, caracterizat de un număr mare de activităţi, procese, oameni, resurse, adesea distribuite în toată lumea, ce necesită sisteme diferite şi complexe de comunicare şi care sunt condiţionate de evenimente frecvente, imprevizibile şi perturbatoare. Metodologiile şi instrumentele utilizate trebuie să permită o analiză obiectivă şi precisă, pentru a detecta deficienţele şi a valida îmbunătăţirile tehnologice, a determina soluţiile organizatorice şi de planificare alternativă cele mai bune din punctul de vedere al costurilor, timpului şi calităţii; aceleaşi instrumente trebuie să susţină managementul monitorizat şi în timp util al proceselor care se desfăşoară în interiorul întreprinderii dar şi în raporturile acesteia cu piaţa şi cu mediul.

Una dintre modalităţile care pot fi utilizate în acest efort de reorganizare a întreprinderii, în vederea satisfacerii criteriilor de eficienţă amintite, o reprezintă întreprinderea virtuală. Astfel, întreprinderea virtuală reprezintă o colaborare între unităţi (departamente) independente, în cadrul căreia fiecare partener contribuie la realizarea anumitor sarcini şi activităţi.

Virtualizarea nu este un proces ieșit din comun așa cum pare la prima vedere. Cu toții putem virtualiza obiectele fizice din mediul înconjurător. De exemplu dacă avem în fața noastră un creion verde, cu toții putem închide ochii și ne putem imagina acest creion. Ne putem imagina creionul văzut din mai multe unghiuri, sau având culori diferite (verde, roșu etc.), putem creea diferite configurații (ascuțit, neascuțit, cu vârful rupt, cu radieră), putem să ne imaginăm că se rostogolește până când acesta cade de pe masă. Acest tip de virtualizare are două mari dezavantaje, și anume că este limitată la obiectele simple; nu putem de exemplu virtualiza componenele unui motor de automobil. Al doilea dezavantaj este acela că această virtualizare nu se poate partaja cu alți utilizatori.

În urma dezvoltării tehnologiei, apariția și dezvoltarea tehnologiei informației (IT) în special, oamenii au avut posibilitatea să virtualizeze obiectele fizice folosind diverse aplicații software, în special CAD. Aplicațiile CAD, așa cum am menționat și în prima lecție, permit virtualizarea obiectelor fizice prin transpunerea geometriei într-un mediu virtual. Astfel se pot crea prototipuri virtuale ale produselor. Informațiile virtualizate în acest mod sunt foarte ușor de împarțit cu alte persoane.

Organizarea întreprinderii virtuale aplicabilă pentru sectorul industrial are ca punct de plecare segmentarea acesteia pe departamente (proiectare, analiză și simulare, fabricație, achiziții, management etc.), fiecare cu roluri și activități bine definite.

Soluțiile software care pot creea structura organizațională, atât la nivel departamental (utilizatori cu roluri și competențe bine definite) cât și la nivel de procese, și care pot gestiona fluxul de informații între departamente sunt sistemele PDM.